„Ce este un scaun când nu stă nimeni pe el?”Vjenceslav Richter
Întrebarea e a unui arhitect care a desenat mobilier toată viața și nu a apucat să vadă nimic din el intrând în producție de serie.
Vjenceslav Richter a construit pavilioanele care au reprezentat Iugoslavia la Bruxelles, Torino și Milano, iar scaunele lui au rămas înăuntrul acelor pavilioane, în fotografii alb-negru și în câteva prototipuri. În 2026, producătorul croat Prostoria a deschis arhiva și le-a dus până la capăt: cinci colecții, douăzeci de piese. O parte din mobilierul Prostoria ajunge și în showroomurile Traccia.
Industria nu i-a fost niciodată client
Richter desena scaune pentru spații anume, cel mai des pentru pavilioanele și interioarele proiectate tot de el. Se produceau în serii mici, cât să umple sala, apoi dispăreau odată cu expoziția. Tomislav Knezović, proprietarul Prostoria, spune că industria nu a fost niciodată clientul lui Richter, iar din munca aceea a rămas ce se putea păstra pe hârtie: desene, fotografii, câteva prototipuri rare.
O parte dintre piese se află la Muzeul de Arte și Meserii și la Muzeul Școlii Croate din Zagreb. Restul a trebuit dedus din imagine. Prostoria numește proiectul o continuare, nu o reeditare, iar diferența se vede în felul în care a fost lucrat.
Trieste, Bruxelles, Torino, Milano, Veneția
Richter a lucrat între arhitectură, artă și design fără să le trateze ca discipline separate. A fost membru fondator al grupului EXAT 51 și parte din New Tendencies, mișcarea care a legat Zagrebul de rețeaua internațională de artă cinetică și optică.
Primul pavilion de expoziție, la Trieste. De aici pornește o preocupare de-o viață pentru pavilion ca formă de arhitectură.
Pavilionul iugoslav de la EXPO 58, Bruxelles. Architectural Review și L’Express îl trec printre cele mai bune realizări ale expoziției.
La Italia ’61, în Torino, desenează scaune din placaj curbat cu sprijin central. Șaizeci și cinci de ani mai târziu, din ele iese colecția VR61.
Medalia de aur la a 13-a Trienală de la Milano, pentru un pavilion în care rezolvă toate cerințele spațiului cu un singur tip de lamelă.
La Bienala de la Veneția prezintă Lamelometrul și introduce mișcarea în sistemele lui.
Deschide Colecția Richter din Zagreb, arhiva publică din care Prostoria a pornit reconstrucția.
MoMA New York îl include în Toward a Concrete Utopia, expoziția care a repus modernismul iugoslav pe harta internațională.
Patru echipe și o arhivă
„Producția industrială este o categorie cultural-artistică, economică și politică.”Vjenceslav Richter
Sub numele Richter+ s-au strâns trei studiouri croate cu profiluri diferite, Numen/For Use, Neisako și Grupa, care au lucrat doi ani cot la cot cu echipa internă de dezvoltare a fabricii. Au trecut prin piesele păstrate în muzee, prin fotografii și prin desene, apoi au refăcut proporțiile, ergonomia și metodele de asamblare, ținând logica interioară a fiecărui obiect.
Cel mai bun exemplu de metodă este VR53. Nu s-a păstrat niciun prototip, doar fotografii ale unui interior pe care Richter îl proiectase în 1953. Piesa a fost reconstituită analizând proporțiile din imagine și felul în care stăteau oamenii în ea. Alteori arhiva se oprea la un singur obiect, iar echipa a mers mai departe: din scaunul desenat pentru Pavilionul de Artă din Zagreb a ieșit și biroul VR51.
Cinci capitole, fiecare cu anul lui
Numele colecțiilor sunt anii în care Richter a desenat piesele-sursă. Fiecare a pornit dintr-un context de arhitectură anume, iar contextul se citește în obiect.
Locul de muncă redus la esențial
Cel mai vechi obiect de mobilier cunoscut al lui Richter, desenat pentru transformarea Pavilionului de Artă din Zagreb. Țevi subțiri de oțel, suprafețe de lemn sculptate, și un spătar care cedează ușor sub greutate, exact atât cât să fie confortabil un scaun altfel disciplinat. Richter+ a completat setul cu un birou.
„Cele mai simple soluții cer cea mai mare precizie.”
Confortul vine din structură
Scaunul experimental arătat la expoziția grupului EXAT 51 din Zagreb. Cadrul continuu din țeavă și șezutul de placaj curbat sunt prinse doar în câteva puncte, iar din prinderea asta vine o flexare ușoară care urmează corpul. E singura piesă din colecție rămasă solo.
„Când structura răspunde corpului, confortul vine după.”
Reconstituit din fotografii de hotel
Desenat pentru restaurantul Pavilion al Hotelului Adriatic din Umag. Prototipul s-a pierdut, așa că echipa a reconstruit nu obiectul, ci intenția din spatele lui, pornind de la fotografii de arhivă. Baza de lemn are unghiuri calculate să pară că volumele tapițate plutesc deasupra ei. Familia are acum fotoliu, fotoliu cu brațe și puf.
„Mai puțină structură. Mai mult confort. Esența rămâne.”
Structura la vedere
Fotoliul desenat pentru Pavilionul iugoslav de la Expo 58, Bruxelles. Cadru tubular ortogonal, lemn masiv și conectorii în X de sub șezut, care sunt și rezolvarea structurală, și semnătura vizuală a piesei. Colecția s-a extins cu un scaun, o masă și o masă joasă.
„Structura nu se ascunde, ea e sursa ușurinței.”
Cochilia pe bază centrală
Din scaunul desenat pentru Pavilionul iugoslav de la Expoziția Internațională a Muncii, Italia ’61 din Torino. Simetrie în oglindă și o cochilie care se ridică dintr-o bază centrală, riguroasă în geometrie și surprinzător de ușoară ca prezență. Familia cea mai dezvoltată a colecției: scaun, fotoliu, lounge chair, puf, masă și masă joasă. Varianta lounge, la care unghiul șezutului se deschide și proporțiile cresc, a luat premiul Best of NeoCon 2026 pentru inovație.
„VR61 e continuarea unei idei, acolo unde geometria, confortul și claritatea spațiului se echilibrează.”
Un an bun pentru un arhitect plecat de douăzeci și patru de ani
Lansarea a avut loc în aprilie, la Salone del Mobile, într-un pavilion desenat de Numen/For Use pe o grilă strictă, cu repetiție modulară și coloane compuse. În mai a urmat premiera de acasă, la Oris House of Architecture din Zagreb, unde scaunul VR52 a fost înmânat lui Vedran Mimica, câștigătorul premiului Oris din acest an. În iunie, la NeoCon Chicago, colecția a luat premiul HiP al revistei Interior Design la categoria hospitality. În iulie a intrat, prin invitație a juriului, în programul celui de-al 61-lea Salon din Zagreb.
Tot din proiect a ieșit un sistem tipografic numit Richter, desenat de Nikola Đurek după aceeași logică sistematică pe care arhitectul o aplica în spațiu.
Cum se așază mobilierul Prostoria într-un proiect
Piesele astea cer spațiu vizual în jur, nu doar loc pe planul de mobilier. Structurile sunt subțiri și expuse, iar desenul lor se citește din profil. Lipite de un perete sau înghesuite între alte volume, își pierd exact partea care le face frumoase.
Pentru zonele de lucru merge VR51, cu biroul din aceeași familie. Pentru lounge, recepții și camere de zi, VR52 și VR53 echilibrează structura cu tapițeria. VR58 și VR61 se descurcă în hospitality și în jurul mesei, unde sunt văzute din toate părțile și unde se pot repeta în serie fără să obosească ochiul. Gama noastră de fotolii și de scaune pornește de la aceeași logică.
Și lumina de deasupra lor
Placajul curbat și oțelul lăcuit reacționează diferit la lumină, iar asta se vede cel mai tare la VR61. O sursă difuză, așezată fix deasupra, aplatizează cochilia și îi anulează curbura. Un fascicul direcțional, venit lateral, îi scoate muchia și umbra proprie. Pentru finisajele din lemn contează și redarea culorii, fiindcă sub un CRI mic furnirul cald virează spre gri-verzui. Când lucrăm un proiect cu piese din colecția asta, mergem pe spoturi arhitecturale cu unghi îngust și CRI peste 95, poziționate lateral față de piesă.
Ce ne întreabă arhitecții despre colecția Richter
Ce este colecția Richter de la Prostoria?
Este o colecție de douăzeci de piese de mobilier, împărțită în cinci familii, dezvoltată din desenele și prototipurile arhitectului croat Vjenceslav Richter și lansată de Prostoria în 2026 sub titlul Revisiting Richter. Niciunul dintre desenele lui de mobilier nu ajunsese până acum în producție de serie. Colecțiile poartă numele anilor în care au fost concepute piesele-sursă: VR51, VR52, VR53, VR58 și VR61.
Cine a fost Vjenceslav Richter?
Un arhitect, artist și teoretician croat (1917–2002), cunoscut mai ales pentru pavilioanele de expoziție, între care cel iugoslav de la EXPO 58 din Bruxelles și cel premiat cu medalia de aur la Trienala de la Milano din 1964. A fost membru fondator al grupului EXAT 51. În 2018, MoMA l-a inclus în expoziția Toward a Concrete Utopia, dedicată modernismului iugoslav.
Piesele sunt reeditări sau produse noi?
Sunt produse noi, dezvoltate din desene istorice. Piesele semnate cu numele lui Richter urmează desenul original, cu proporții, ergonomie și metode de asamblare revizuite pentru producția de azi. Piesele semnate Richter+ 2026 sunt adăugiri făcute de echipa de proiect, ca să completeze familia: birouri, mese, pufuri, variante cu brațe. Prostoria descrie proiectul ca pe o continuare a istoriei, nu ca pe o întoarcere la ea.
Cum aleg între VR53, VR58 și VR61 pentru un proiect rezidențial?
Alegeți în funcție de cât confort tapițat cere zona. VR53 are volume tapițate moi pe o bază de lemn și e cel mai potrivit pentru lounge sau dormitor. VR58 are cadru tubular și o geometrie mai severă, bună lângă masă sau într-un birou de acasă. VR61, cu cochilia ridicată pe bază centrală, e piesa cea mai sculpturală și are nevoie de spațiu liber în jur ca să se vadă.
Când și de unde pot comanda colecția Richter în România?
Colecția intră pe piață în a doua jumătate a lui 2026, iar comenzile se pot pregăti prin Traccia, cu showroomuri în Timișoara și București. Piesele se configurează pe finisaj și tapițerie înainte de plasarea comenzii, așa că recomandăm o programare, ca să pregătim mostrele relevante pentru proiectul dumneavoastră și să verificăm termenele de livrare la momentul respectiv.
Veniți să le vedeți pe viu
Un fotoliu cu cochilie curbată nu se alege din fotografie. Diferența dintre două furnire sau două țesături se vede la lumina din showroom, cu piesa lângă mostre. Programați o vizită și pregătim selecția pentru proiectul la care lucrați, mobilier și lumină deodată.